A trebuit sa invat…

Am realizat ca uneori in viata nu e de ajuns sa fii… sa zicem perseverent sau poate nu e un cuvant potrivit…. nu stiu acum. Am realizat ca uneori orice ai face oricat ai incerca sa repari o fapta care pe altii a deranjat nu se mai poate… Stii exact ca atunci cand spargi un bibelou scump si pe care incerci sa il lipesti… nu mai e la fel, are crapaturi, lipseste un ciob….

A trebuit sa gresesc si apoi sa fiu iertat, sa gresesc din nou si apoi sa fiu iertat… apoi am gresit si… nu s-a mai putut lipi la loc bibeloul sau “pur si simplu” nu mai era lipci :). Am gresit am incercat sa repar totul am realizat totusi tarziu cat de importanta era acea greseala pentru mine, pentru noi, in general in viata… Am gresit si am cazut fara cuvinte, in tacere. Sunt aici si imi ascult doar gandul… sunt acolo si imi asculta suspinul…

Nu ma gandesc decat ce am gresit nu vad decat ce am pierdut… am invatat… si voi invata… Am realizat ca doar iubirea nu tine doi oameni impreuna (mai mi-a spus cineva) asa este si realizez asta pe zi ce trece… in schimb increderea poate sa faca doi oameni sa se iubeasca… Am tacut si am cazut din nou pe ganduri…

Simit ca vreau sa plec, simt ca vreau sa ma opresc sa pun punct sa trag linie si sa analizez un pic… dar nu, timpul nu iarta nimic, nici macar pe mine sau pe tine sau pe noi… a invata inseamna a dedica timp… a merge inseamna timp… a te odihni inseamna timp… a muri inseamna ca a trecut prea mult timp de cand te-ai nascut… a trai inseamna timp.

Ma opresc si iti dedic niste timp… tic tac tic tac …